Noncommutative Algebra

Gigel Militaru: teaching, research & academic news

Nicolae Popescu. Un mare OM

Scriu cu mare intirziere acest post pentru ca mi-a fost greu sa o fac vreme de peste 6 saptamini. Nu e usor sa o fac nici acum si nu stiu daca am cuvintele potrivite. Nici daca sunt eu cel in masura sa vorbesc… si titlul imi e greu sa il aleg. As fi ales unul simplu, asa cum am intuit ca este un om special si deosebit dar un „matematician inascut si nu unul facut” (sa ii folosesc una din expresiile domniei sale) : Nae din Strehaia. Studentii de azi care nu au auzit de dinsul pot citi mai multe despre domnia sa aici  http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Popescu

In vara  un e-mail soc din SUA al unui fost student si prieten ma intreba scurt: „e adevarat ca a murit Nae?”…  Asa am aflat de plecarea de linga noi a unuia din cei mai mari matematicieni romani din secolul trecut. Nae! Asa era cunoscut… Dincolo de valoarea matematicianului Nicolae Popescu (am scris despre domnia sa si despre unul din marile rezultate romanesti ale matematicii secolului trecut si pe blog acum 2 ani https://gigelmilitaru.wordpress.com/2008/11/03/un-rezultatcelebru-teorema-popescu-gabriel-tema-de-referat-serios/ ) Nae a fost si va ramine in memorie ca un om special. Cum rar mai gasesti. A creat si a lasat urme adinci in doua scoli in Romania in domenii total diferite: teoria categoriilor si teoria numerelor. Spre deosebire de multi Nae Popescu nu a emigrat: a ramas in tara. Nae din Strehaia!

Nu am fost un apropiat al domnului Nicolae Popescu dar intilnirea cu domnia sa a fost un moment extrem de important pentru mine. Crucial. Era in 1985. Venisem, eram doar fiul unor tarani din Corabia, student in anul I la Matematica. La sfirsitul lui noiembrie 1985 (era intr-o zi mohorita de vineri – stiu si acum perfect ziua) am fost invitat de doamna profesoara Liliana Popescu (cu dansa faceam seminarul de informatica si probabil ii placuse ca la seminar prezentasem eu nu stiu ce teorema a lui Kaplanski) la dinsii acasa pentru a discuta cu domnul Popescu. Intlnirea a fost socanta pentru mine: aveam in fata un mare matematician dar care se comporta si vorbea ca un om direct si simplu, fara aere, fara ifose, fara nimic din superioritatea, artificialitatea si pretiozitatea majoritatii „profesorilor universitari”. Stiu si acum si voi retine pentru totdeauna tot ce mi-a spus atunci despre cum trebuie facuta matematica. Eram doar un pusti de 19 ani, cu cosuri pe fata. Am incercat sa fac asa cum mi-a zis (nu cred ca am si reusit) desi am declinat oferta de a „face numere”. Poate ca refuzul meu i-a placut! Dar ceea ce stiu si de care sunt foarte sigur era formidabila intelegere oamenilor si impactul pe care il provoca oricarui tinar care intra in contact cu domnia sa. Din acest motiv „numeristii lui Nae” (sunt cu zecile si zecile imprastiati peste tot in lume) ii vor ramine pe veci extrem de devotati. Pentru ca dincolo de matematician este OMUL exceptional. Un om simplu: Nae din Strehaia.

Ulterior m-am intilnit des dupa 1990 cu domnul Popescu: venea in fiecare joi, la etajul II, unde conducea de peste 20 de ani „seminarul de numere al lui Nae” asa cum il numeam noi ca studenti. De fiecare data cind ne intilneam in pauze (probabil ca isi aducea aminte de discutia noastra din 1985 si sfaturile pe care mi le-a dat atunci) imi zicea scurt, direct si prieteneste: „nu ti-am mai zis mha sa te lasi de fumat! Fumul de tigara face rau pentru creierul unui matematician care are nevoie de mult oxigen”.

Nae nu a murit chiar daca s-a retras dincolo pentru ca in urma dinsului ramane o constructie durabila pe care a facut-o vreme de zeci de ani si care nu va muri niciodata. Nu doar prin rezultatele de top pe care le-a avut in matematica ci mai ales zecile de tineri care au fost formati, slefuiti si finisati de domnia sa. Fie direct („numeristii lui Nae”), fie prin sfaturile pe care acesta le da cu multa dragoste si impact tinerilor.

Dumnezeu sa il odihneasca in Pace!

Septembrie 16, 2010 - Posted by | Uncategorized

7 comentarii »

  1. Foarte frumos, Gigele, ca te-ai gandit sa-l amintesti aici pe Nae. L-am cunoscut si eu tot in 1985 – eu eram oleaca mai trecut, da’ inca ne-scuturat, terminasem facultatea de 5 ani si meream la el sa ma cunoasca, era an de admitere la doctorat, iar eu n-aveam pe la cine sa ma duc, ca nu prea erau conducatori de doctorate atuncea… Erau numa’ doi, mari si latzi, Nae si cu Nicolae Radu, amadoi la Bucureshti.

    Da, asha era Nae, cum zici: te lua pe la Strehaia (de fapt, la Comanda, unde-avea el o casutza), statea cu tine de vorba ore-n shir, zile-n shir, pe urma te strapungea cu privirea shi-ntreba de ce fumezi, itzi spunea ce sa mai citeshti daca n-ai citit si sa citeshti inc-o data daca tzi se parea c-ai citit.

    Pana la urma am dat cu el doctoratul, eram deja mult prea „bagat” in chestiile mele ca sa „trec” la numere si-apoi el intzelegea foarte bine ca trebuie sa te apuci de ce-tzi place si ce tzi se potriveshte. Asa ca l-am dat din grupuri finite; da’ nu s-a lasat pana nu mi-a dat un „Borshaf” la unul din examene, tocmai tradusese acel tratat in romaneshte. Nu-mi pare rau deloc, caci am reushit pana la urma a scrie doua scurte note de teorie „algebrica elementara” a numerelor (cu toate ca-ntr-o alta vana decat aceea din Borevici-Shafarevici) .

    M-a-nvatzat ca a face matematica inseamna a scrie teoreme de calitate si nu neaparat a scrie multe lucrari. „Mie sa-mi spui cate teoreme ai produs, nu cate lucrari ai scris” imi rasuna si azi in urechi.

    Am avut norocul de-a face parte din multzimea lui de buni amici mai tineri („aha, carevasazica eshti om de-a lu’ Nae!?”), prietenia lui mi-a incalzit inima timp de 25 de ani, care-s acum, cum scrie Gigel, imprashtiatzi in cele patru zari.

    Se vor gasi multzi care sa-l aminteasca pentru rezultatele
    superbe pe care le-a produs, caci pe multzi i-a chiar „crescut” indeaproape, indrumandu-le primii pashi.

    Mie imi va lipsi mai mult celalalt Nae: prietenul meu mai mare, care gasea intotdeauna o vorba buna cand eram descurajat.

    Ce-ar mai fi de zis, de scris? Multe. Si se vor scrie, si se vor spune, fara de indoiala, multe, atata vreme cat vor trai cei care l-au cunoscut.

    Mi-a fost tare drag Nae si, daca e sa ma mangaie ceva in situatzia asta, e faptul c-am apucat sa i-o spun acum vreo catziva ani.

    Comentariu de nea marin | Septembrie 16, 2010

  2. Nea Marin cred ca toti cei care au fost in preajma lui Nae ar trebui sa se adune anual pentru o conferinta in cinstea acestui mare om. Ma gindesc ca ar trebui scos un volum in care fiecare din apropiatii domiei sale sa povesteasca despre relatia speciala cu dinsul si ce a insemnat acest om pentru viata lor. Sunt zeci de astfel de oameni impliniti peste tot in lume (nu intimplator din America am aflat ca a murit Nae…). Nu stiu citi matematicieni (romani sau din alta parte) au reusit in viata lor asa ceva …

    Un astfel de volum ar putea fi un EXEMPLU pentru tinerii de azi ca societatea romanesca a produs si OMAMENI de mare calitate nu doar false valori. Poate iei tu initiativa sau vorbesti cu alti fosti studenti ai dinsului si sa ii contactezi pentru realizarea acestui demers.

    Sunt multe lucruri de spus despre Nae, omul, pe care doar apropiatii domnei sale le stiu. Eu ofer un exemplu mic legat de cinstea acestui om. E legat de „un singur salar’ pentru orice bugetar”. Dupa 1989 in goana dupa bani Nae e un exemplu ca a ramas doar cercetator la IMAR. Nu si-a dublat salariu si cu un post intr-o universitate, a coordonat un seminar stiintific vreme de decenii (si stiu dupa propia experienta ce dificil e acest lucru) fara sa fie platit de nimeni, din pasiune pentru stiinta pura. Ar fi fost primul care ar fi meritat sa fie si profesor prin scoala veritabila ca un mare dascal pe care a creeat-o. Nu! Nae, nu a cumulat doua salarii (cercetator si profesor) de la buget.

    Poate ca ar fi multe de spus si despre plecare lui din facultate, despre dorinta lui de a se intoarce profesor si a fost respins de … Stiu o vorba de a lui patrunzatoare si directa legata de acest aspect pe care mi-a spus-o prin 1995 pe acelasi hol: „cind am vrut eu, nu au vrut „ei”. Acum cand vor ei nu mai vreau eu”. Asa era Nae: simplu, direct, transat, neprefacut. Din cauza asta a avut un mare succes cu tinerii: acestia sunt primii care simt si apreciaza franchetea unui om si detesta prefacatoria, minciuna, lasitatea.

    Comentariu de gigelmilitaru | Septembrie 17, 2010

  3. Gigel,

    de cum mi-a scris T. Albu ca-n 29 Iulie s-a stins Nae, am fost primul care-a propus asha ceva. Adicatelea: un volum omagial. Pe urma, doamna Popescu, s-a angajat a-l ingriji (volumul).

    Nu, nu cred ca *anual* se va putea face trebshoara pe care-o chiar propui. Dar, *dupa un an* se va putea face, eu voi fi *neaparat acolo* (daca se va tzine-n chiar data de 29 Iulie, adica, la *chiar* un an, au, mai vag: vara, vara, in August, ca de dragu’ de-al pomeni pe Nae itzi potzi „taia” din vacantza de la munte/mare, n-asha?)

    Mai ales ca pan’ cele zari pa unde fac shcoala elevii lu’ Nae, August e *luna* concediilor* – de asta ar trebui sa se tzina oleaca seama…

    Cele bune, Gigele,

    Nea Marin

    Comentariu de nea marin | Septembrie 19, 2010

  4. Daca doriti sa cititi mai multe despre Profesorul Nicolae Popescu , va recomand Revista de cultura „Arcade” care apare la Strehaia. Ultimul numar al acesteia (aparut in luna octombrie), este dedicat personalitatii domniei sale, cuprinzand articole ale fratelui si nepotilor sai, ale sotiei si prietenilor.
    Site-ul revistei este:www.arcade.xhost.ro

    Cu deosebita consideratie, Sabina Negrut

    Comentariu de Sabina Negrut | Octombrie 25, 2010

  5. Revin cu completarea ca e vorba de numarul 3 pe 2010 al Revistei Arcade care cuprinde circa sase articole presarate cu fotografii de familie, toate scrise in memoria acestui mare om asa cum l-ati cunoscut si dumneavoastra.

    Sabina Negrut

    Comentariu de Sabina Negrut | Octombrie 25, 2010

  6. Multumim frumos si pentru gestul dumnevoastra si pentru anuntul acesta.

    Comentariu de gigelmilitaru | Octombrie 25, 2010

  7. In data de 24 noiembrie 2010, dupa circa 4 luni de la plecarea sa dintre noi, profesorul Nicolae Popescu „l-a luat” pe fratele sau mai mic, Augustin Popescu, alaturi de el. Augustin Popescu a locuit la Comanda-Strehaia, fiind o cunoscuta personalitate a judetului Mehedinti: profesor de limba romana, scriitor si redactor sef (timp de 8 ani) al Revistei de cultura „Arcade”. Ultimul numar al revistei (nr. 4 pe 2010), este dedicat memoriei lui, fiindu-i alocate 22 de pagini cuprinzand peste 12 articole, semn de apreciere si recunoastere a valorii sale ca om si a talentului sau literar de exceptie.
    Pentru cititorii interesati revista are acelasi site: arcade@xhost.ro .

    Cu consideratie, Sabina Negrut

    Comentariu de Sabina Negrut | Ianuarie 7, 2011


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: