Nicolae Popescu. Un mare OM

Scriu cu mare intirziere acest post pentru ca mi-a fost greu sa o fac vreme de peste 6 saptamini. Nu e usor sa o fac nici acum si nu stiu daca am cuvintele potrivite. Nici daca sunt eu cel in masura sa vorbesc… si titlul imi e greu sa il aleg. As fi ales unul simplu, asa cum am intuit ca este un om special si deosebit dar un “matematician inascut si nu unul facut” (sa ii folosesc una din expresiile domniei sale) : Nae din Strehaia. Studentii de azi care nu au auzit de dinsul pot citi mai multe despre domnia sa aici  http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Popescu

In vara  un e-mail soc din SUA al unui fost student si prieten ma intreba scurt: “e adevarat ca a murit Nae?”…  Asa am aflat de plecarea de linga noi a unuia din cei mai mari matematicieni romani din secolul trecut. Nae! Asa era cunoscut… Dincolo de valoarea matematicianului Nicolae Popescu (am scris despre domnia sa si despre unul din marile rezultate romanesti ale matematicii secolului trecut si pe blog acum 2 ani http://gigelmilitaru.wordpress.com/2008/11/03/un-rezultatcelebru-teorema-popescu-gabriel-tema-de-referat-serios/ ) Nae a fost si va ramine in memorie ca un om special. Cum rar mai gasesti. A creat si a lasat urme adinci in doua scoli in Romania in domenii total diferite: teoria categoriilor si teoria numerelor. Spre deosebire de multi Nae Popescu nu a emigrat: a ramas in tara. Nae din Strehaia!

Nu am fost un apropiat al domnului Nicolae Popescu dar intilnirea cu domnia sa a fost un moment extrem de important pentru mine. Crucial. Era in 1985. Venisem, eram doar fiul unor tarani din Corabia, student in anul I la Matematica. La sfirsitul lui noiembrie 1985 (era intr-o zi mohorita de vineri — stiu si acum perfect ziua) am fost invitat de doamna profesoara Liliana Popescu (cu dansa faceam seminarul de informatica si probabil ii placuse ca la seminar prezentasem eu nu stiu ce teorema a lui Kaplanski) la dinsii acasa pentru a discuta cu domnul Popescu. Intlnirea a fost socanta pentru mine: aveam in fata un mare matematician dar care se comporta si vorbea ca un om direct si simplu, fara aere, fara ifose, fara nimic din superioritatea, artificialitatea si pretiozitatea majoritatii “profesorilor universitari”. Stiu si acum si voi retine pentru totdeauna tot ce mi-a spus atunci despre cum trebuie facuta matematica. Eram doar un pusti de 19 ani, cu cosuri pe fata. Am incercat sa fac asa cum mi-a zis (nu cred ca am si reusit) desi am declinat oferta de a “face numere”. Poate ca refuzul meu i-a placut! Dar ceea ce stiu si de care sunt foarte sigur era formidabila intelegere oamenilor si impactul pe care il provoca oricarui tinar care intra in contact cu domnia sa. Din acest motiv “numeristii lui Nae” (sunt cu zecile si zecile imprastiati peste tot in lume) ii vor ramine pe veci extrem de devotati. Pentru ca dincolo de matematician este OMUL exceptional. Un om simplu: Nae din Strehaia.

Ulterior m-am intilnit des dupa 1990 cu domnul Popescu: venea in fiecare joi, la etajul II, unde conducea de peste 20 de ani “seminarul de numere al lui Nae” asa cum il numeam noi ca studenti. De fiecare data cind ne intilneam in pauze (probabil ca isi aducea aminte de discutia noastra din 1985 si sfaturile pe care mi le-a dat atunci) imi zicea scurt, direct si prieteneste: “nu ti-am mai zis mha sa te lasi de fumat! Fumul de tigara face rau pentru creierul unui matematician care are nevoie de mult oxigen”.

Nae nu a murit chiar daca s-a retras dincolo pentru ca in urma dinsului ramane o constructie durabila pe care a facut-o vreme de zeci de ani si care nu va muri niciodata. Nu doar prin rezultatele de top pe care le-a avut in matematica ci mai ales zecile de tineri care au fost formati, slefuiti si finisati de domnia sa. Fie direct (“numeristii lui Nae”), fie prin sfaturile pe care acesta le da cu multa dragoste si impact tinerilor.

Dumnezeu sa il odihneasca in Pace!